SCRISOAREA
4 august ora 20.00 Teatrul National I L Caragiale Bucuresti
Un celebru text clasic, acum într-o adaptare liber-schimbistă şi o viziune regizorală ultra-progresistă. O lume “caraghioază” şi “nifilistă” – copie fidelă a realităţii noastre – îşi nutreşte emoţiunile cu politică şi sex. Un spectacol curat Mălăele, o mare comèdie, cum n-a mai văzut Capitala, cu moftangiii şi faliţii ei.
O producţiune în care veţi întâlni persoane însemnate, vestiţi artişti ai scenelor bucureştene.
Aşa cum toate generaţiile au propria lor Scrisoare pierdută, Scrisoarea lui Mălăele poate deveni spectacolul nostru, al celor care, deşi am renunţat la răvăşele pentru blog, iscălim, cu acelaşi curaj nepieritor, „anonim”
| Ștefan Tipătescu: | Mircea Rusu | Agamemnon Dandanache: | Horaţiu Mălăele Marian Râlea | |
| Tache Farfuridi: | Mihai Calotă | Zaharia Trahanache: | Virgil Ogășanu | |
| Un cetățean turmentat: | Marius Rizea | Iordache Brânzovenescu: | Eduard Adam | |
| Nae Cațavencu: | Mihai Constantin | Ghiță Pristanda: | Marcelo-S Cobzariu | |
| Zoe Trahanache / Muta: | Raluca Petra Victoria Dicu | Figurație: | Neculai Relu Stîngaciu Cătălin Sterian Popescu Alexandru George Gologan Mihai Bunea Mihai Alexandru Petrea Vasile Niculușcă |
“Un recent spectacol – o viziune personală a lui Horațiu Mălăele, care semnează și regia – montat pe scena Teatrului Național București aduce în actualitate și face vizibile, nu doar absurdul și mizeria vieții politice românești – nu de puține ori percepute cu simpatie și amuzament -, ci mai ales grotescul și urîtul acestei lumi. Un spectacol – O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, cu titlul Scrisoarea, în versiunea TNB – foarte plastic și antrenant. Cu accente expresioniste în scenografie, dar și în jocul actorilor. Cum nu am mai văzut un astfel de Caragiale (…)”
Bedros Horasangian, Observator Cultural – În țara lui Horațiu Mălăele
“Scrisoarea pierdută” a lui Caragiale devine și “Scrisoarea” lui Horațiu Mălăele, recitită în cheie regizorală nouă, dar fără a părăsi tiparul impus de autor. (…) Mălăele a eliminat lungile tirade ale politicienilor (oricum, le vedem în fiecare zi în Parlament și la televizor…), în schimb, a insistat mai mult asupra creionării personajelor, definite, în primul rând, prin burți direct proporționale cu înălțimea poziției sociale. (…) E drept, lumea lui Caragiale, ca și lumea noastră, este una destul de tristă și rea, dar Mălăele reușește să vorbească despre ea fără patimă, fără venin, fără încrâncenare, cu o detașare olimpiană, reconfortantă. Cât despre poantele lui specifice, care străbat spectacolul de la început până la sfârșit, te lăsăm, iubite spectator, să te delectezi descoperindu-le singur.”
Gabriela Hurezean, Cronica Română – Burdihanul ca stâlp de rezistență al societății
“Horaţiu Mălăele îşi poate permite şi asuma luxul de a realiza un scenariu după “O scrisoare pierdută”, căruia îi pune titlul “Scrisoarea”. Însă, nu vă speriaţi, rezultatul nu e o bazaconie în căutarea cu orice preţ a insolitului, ci un galop de sănătate, un circuit dens, intens şi coerent în istoria de amor şi intrigă politică, aşa cum o ştim. Cu alte cuvinte, un Caragiale adevărat, autentic, by Horaţiu Mălăele. Rezultatul este un spectacol cu o puternică personalitate, cu o plastică impresionantă şi o atentă construcţie comică.
(…) un Caragiale concentrat, care te interesează, un Caragiale netrădat, ci din contră pus în valoare, focusat, un crochiu fin dar acut al unui univers înspăimântător de actual. Curat teatral! Curat Naţional!”
Răzvana Niţă, Port.ro – “Schizoica” – foaie de parcurs politic: de la “gâri-mâri” la “curat constituţional”
Pret bilet 120 lei
