În prim plan – o emblemă a teatrului românesc contemporan- Claudiu Bleonț (Paracliserul).
O meditație-parabolă pe tema destinului uman, Paracliserul face parte, alături de Iona și Matca din trilogia Setea muntelui de sare. Premiera absolută a avut loc în anul 1971 la Skopje, Macedonia.
„E o doză de mare neliniște în teatrul pe care-l scriu, de anxietate chiar, un vuiet de întrebări puse și nerezolvate. I se pot aplica multe etichete, etichetele pot fi întoarse și pe dos, după un timp, după ce se mai șterge scrisul de pe ele. Țin mult la tripticul Iona, Paracliserul, Matca, pentru că acolo m-am căutat cu mai multă îndărătnicire. Citite fără dialog, aceste piese pot deveni o carte de filozofie, pe care chiar intenționam s-o scriu, în acel timp, ca tratat și m-a luat teatrul pe dinainte. Teatrul și poezia.” (Marin Sorescu).
„Un spectacol foarte personal și foarte necesar astăzi, când credința bâjbâie în căutarea unor repere.”(Alina Epîngeac)
„Un maraton afectiv, exprimând pe dinafară ura, deznădejdea, nebunia, neputința și izbăvirea, exact așa cum le simțim noi pe dinăuntru, parcă ducând cu sine două ființe: actorul și spectatorul.” (Cristian Lisandru)
„Despre asta este vorba, în fond, în Paracliserul: despre sensul vieții și căutarea lui Dumnezeu.” (Nona Rapotan)
„Murim dezorganizat, topindu-ne ceara, irosindu-ne lacrimile. Până la ultimul. Până la paracliser.” (Lucian Antofi)
O creație ce merită să bucure iubitorii de teatru din Brasov!
scenografia: Anca Cernea
video-multimedia: Sebastian Gherman
regia tehnică: Bogdan Vladu