Din motive independente de noi,acest eveniment a fost anulat!
Persoanele care au achizionat bilete de la Casieria Sala Patria,sunt asteptati,pentru returnarea banilor.Cei care au achizitionat bilete online de pe www.spectacolebrasov.ro,li se va returna suma direct,in functie de conditiile bancii respective.
Multumim pentru intelegere!
Realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul,
susul și josul încetează să mai fie percepute contradictoriu”, declara Andre Breton în unul din manifestele curentului suprarealist. Declarația din urmă cu aproximativ un secol, prinde viață și în comedia amară scrisă în 2007 de apreciatul și premiatul dramaturg bulgar, Hristo Boicev, “Orchestra Titanic”. Piesa poate fi considerată o alegorie, marcată de metafore universal valabile, posibil de a fi tratate teatral în moduri diferite; este povestea unor oameni ratați, izolați într-o gară părăsită unde și-au găsit un adăpost și trăiesc iluzia salvării dacă un tren se va opri și îi va duce în altă societate, mai luminoasă.
Spectacolul începe cu Meto și trezirea celor din jur pentru a repeta scena visată a opririi trenului în gara părăsită. Excelent construiește Mihai Călin pe acest Meto, fost cândva artist, un individ plin de ifose, de îngânfare, convingător în demersurile sale false de fapt, de salvare din situația dramatică în care se află alături de cei din gara părăsită. Cu minuție compune Mihai Constantin portretul lui Luko, cel care a lucrat în gară și cunoaște mersul trenurilor, dar mai puțin locurile unde pot poposi. Luko, sugerează minunat actorul că este omul distrus de singurătate și singurul prieten i-a rămas trenul de la care visează salvarea. Aproape că nu îi recunoști chipul lui Richard Bovnoczki în compoziția plină de substanță a personajului Doko; actorul nuanțat definește tristețea lui Doko, fiind singurul dintre cei patru resemnat în fața situație în care se află de când a dispărut “amicul” urs ce îl avea partener, el va și încheia spectacolul pentru că magia nu a dat pentru el, rezultatul morții iluziilor celorlalți.
Admirabilă este Tatiana Popa în Liubka, femeia preocupată mereu de machiajul care trebuie să îi evidențieze trecuta frumusețe, de dorința de a afla printre bărbații în putere din jur un partener și împreună se pot salva din decădere; iluziile, visele personajului sunt trăite cu intensitate și sensibilitate de Tania Popa. Cei cinci actori interpretează schițe de personaje speciale prin care autorul își construiește metaforele universale ale temei propuse dezbaterii, rolurile sunt foarte grele, iar actorii reușesc o adevărată performanță prin tratarea lor cu consistență realistă.
“Orchestra Titanic” este un spectacol care fără ostentație vorbește despre noi și actualitate, despre modul cum privim lumea din jur, cât și despre “teatrul iluziilor” deșarte și absența forței de salvare dintr-o societate aflată în derivă. Regizorul și minunații săi actori realizează un spectacol în care ironia provoacă râsul care se frânge însă rapid când privești realitatea cu trecutul și perspectiva sa de viitor.