Numită de New York Times una dintre cele mai inteligente comedii de moravuri, „Două pe față, două pe dos” este o piesă care abundă în dialoguri spirituale, sarcastice și nespus de amuzante.

Cinci prietene se întâlnesc frecvent ca să tricoteze; aceste partide de tricotat nu sunt, de fapt, decât un pretext pentru discuții despre bărbații din viața lor sau, mai degrabă, despre lipsa acestora. Umorul acestor femei camuflează parțial un tablou sumbru în care relațiile dintre oameni se dezvoltă pe atât de greu pe cât de repede se deșiră, asemenea tricotajelor la care lucrează protagonistele piesei.

„Sunt femeie, sunt americancă, sunt mamă, câteodată scriu pentru televiziune, câteodată scriu scenarii de film; cânt la pian, tricotez, mă răstesc la univers; sunt mânioasă, sunt tristă; am o fibră de un realism comic, dar și o notă de mizantropie și idealism. Mă puteți cataloga în multe feluri atât pe mine, cât și opera mea. Dar eu, personal, aș prefera cel mai mult să fiu considerată dramaturg.” Theresa Rebeck